2 intrări
12 definiții
- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
TĂMÂIETOARE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare.
TĂMÂIETOARE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
tămâietor, ~oare [At: AR (1829), 15/20 / V: (îrg) ~itoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: tămâia + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care tămâiază (1). 3 smf (Înv) Lingușitor. 4 sf (Înv) Tămâiemiță. 5 sf (Reg) Femeie angajată (cu plată) să bocească un mort și să-i tămâieze mormântul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămâitoare sf vz tămâietor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂMÎIETOARE, tămîietori, s. f. Tămîierniță. [Preotul] luînd tămîietoarea începe a tămîia. SEVASTOS, N. 252.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tămâietoare f. vas de tămâiat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămîĭetoáre f., pl. orĭ. Vas de tămîĭat (căție saŭ cădelniță).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tămâietoare s. f., g.-d. art. tămâietorii; pl. tămâietori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tămâietoare s. f., g.-d. art. tămâietorii; pl. tămâietori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tămâietoare s. f., g.-d. art. tămâietorii; pl. tămâietori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tămâietor s. m., pl. tămâietori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TĂMÂIETOARE s. v. cădelniță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tămîietoare s. v. CĂDELNIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tămâietoare, tămâietorisubstantiv feminin
- 1. Cădelniță, tămâierniță. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cădelniță tămâierniță
- [Preotul] luînd tămîietoarea începe a tămîia. SEVASTOS, N. 252. DLRLC
-
etimologie:
- Tămâia + -ătoare. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.