5 definiții pentru tălpuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLPÚȚĂ, tălpuțe, s. f. Tălpiță. – Talpă + suf. -uță.

TĂLPÚȚĂ, tălpuțe, s. f. Tălpiță. – Talpă + suf. -uță.

tălpuță sf [At: MARIAN, NA. 370 / Pl: ~țe / E: talpă + -uță] (Reg) 1-2 (Șhp) Tălpiță (1-2). 3 (Îe) A-și lua ~ța A-și lua tălpășița (2).

TĂLPÚȚĂ, tălpuțe, s. f. Diminutiv al lui talpă (I). Du-te acolo și-ți încălzește mînuțele și tălpuțele. MARIAN, NA. 370.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălpúță s. f., g.-d. art. tălpúței; pl. tălpúțe

tălpúță s. f., g.-d. art. tălpúței; pl. tălpúțe

Intrare: tălpuță
tălpuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălpuță
  • tălpuța
plural
  • tălpuțe
  • tălpuțele
genitiv-dativ singular
  • tălpuțe
  • tălpuței
plural
  • tălpuțe
  • tălpuțelor
vocativ singular
plural

tălpuță

etimologie:

  • Talpă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09