8 definiții pentru tălmăcitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLMĂCITÓR, -OÁRE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. – Tălmăci + suf. -tor.

TĂLMĂCITÓR, -OÁRE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. – Tălmăci + suf. -tor.

tălmăcitor, ~oare smf [At: BIBLIA (1688), 4/47 / V: (înv) tâl~ / Pl: ~i, ~oare / E: tălmăci + -tor] (Îvp) 1 Traducător (1). 2 Tâlcuitor (1).

TĂLMĂCITÓR, -OÁRE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. 1. Traducător, tălmaci. Unii, deși numai tălmăcitori a ideilor și a scrierilor străine, și-au pus încale silința a le traduce într-o limbă limpede și înțeleasă. RUSSO, O. 82. 2. Tîlcuitor, interpret. Un tălmăcitor de gînduri omenești ar fi putui ceti întreaga istorie a unui suflet dezgustat. HOGAȘ, M. N. 100.

TĂLMĂCITÓR ~i m. v. TĂLMACI /a tălmăci + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălmăcitór s. m., pl. tălmăcitóri

tălmăcitór s. m., pl. tălmăcitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂLMĂCITÓR s. 1. v. traducător. 2. v. comentator.

TĂLMĂCITOR s. 1. traducător, (înv.) tîlcuitor. (Cine este ~ romanului?) 2. comentator, interpret, tîlcuitor. (~ al unui text beletristic.)

Intrare: tălmăcitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălmăcitor
  • tălmăcitorul
  • tălmăcitoru‑
plural
  • tălmăcitori
  • tălmăcitorii
genitiv-dativ singular
  • tălmăcitor
  • tălmăcitorului
plural
  • tălmăcitori
  • tălmăcitorilor
vocativ singular
  • tălmăcitorule
plural
  • tălmăcitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tălmăcitor, -oare tălmăcitoare

etimologie:

  • Tălmăci + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09