7 definiții pentru tălmăcitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLMĂCITÓR, -OÁRE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. – Tălmăci + suf. -tor.

TĂLMĂCITÓR, -OÁRE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. – Tălmăci + suf. -tor.

tălmăcitor, ~oare smf [At: BIBLIA (1688), 4/47 / V: (înv) tâl~ / Pl: ~i, ~oare / E: tălmăci + -tor] (Îvp) 1 Traducător (1). 2 Tâlcuitor (1).

TĂLMĂCITÓR, -OÁRE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. 1. Traducător, tălmaci. Unii, deși numai tălmăcitori a ideilor și a scrierilor străine, și-au pus încale silința a le traduce într-o limbă limpede și înțeleasă. RUSSO, O. 82. 2. Tîlcuitor, interpret. Un tălmăcitor de gînduri omenești ar fi putui ceti întreaga istorie a unui suflet dezgustat. HOGAȘ, M. N. 100.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălmăcitoáre s. f., g.-d. art. tălmăcitoárei; pl. tălmăcitoáre

tălmăcitoáre s. f., g.-d. art. tălmăcitoárei; pl. tălmăcitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂLMĂCITÓR s. 1. v. traducător. 2. v. comentator.

TĂLMĂCITOR s. 1. traducător, (înv.) tîlcuitor. (Cine este ~ romanului?) 2. comentator, interpret, tîlcuitor. (~ al unui text beletristic.)

Intrare: tălmăcitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălmăcitoare
  • tălmăcitoarea
plural
  • tălmăcitoare
  • tălmăcitoarele
genitiv-dativ singular
  • tălmăcitoare
  • tălmăcitoarei
plural
  • tălmăcitoare
  • tălmăcitoarelor
vocativ singular
  • tălmăcitoare
  • tălmăcitoareo
plural
  • tălmăcitoarelor

tălmăcitor, -oare tălmăcitoare

etimologie:

  • Tălmăci + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09