10 definiții pentru tălmășag tămășag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] – Cf. sb. tamaza.

tălmășag sn vz tămășag

TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] – Cf. scr. tamaza.

TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Mold.) Înțeles ascuns, tălmăcire. În mijlocul hohotelor de rîs, provocate de tălmășagul cu șic al negoțului, se desfac cei doi. ȘEZ. I 272.

TĂMĂȘÁG s. n. v. tălmășag.

TĂMĂȘÁG s. n. v. tălmășag.

tămășag sn [At: PAMFILE, J. I, 13 / V: (reg) tălm~ / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1-3 Glumă1 (1-3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălmășág (reg.) s. n., pl. tălmășáguri

tălmășág s. n., pl. tălmășáguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂMĂȘÁG s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

tămășag s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

Intrare: tălmășag
tălmășag substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălmășag
  • tălmășagul
  • tălmășagu‑
plural
  • tălmășaguri
  • tălmășagurile
genitiv-dativ singular
  • tălmășag
  • tălmășagului
plural
  • tălmășaguri
  • tălmășagurilor
vocativ singular
plural
tămășag substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămășag
  • tămășagul
  • tămășagu‑
plural
  • tămășaguri
  • tămășagurile
genitiv-dativ singular
  • tămășag
  • tămășagului
plural
  • tămășaguri
  • tămășagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tălmășag tămășag

etimologie: