7 definiții pentru tălgerel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLGERÉL, tălgerele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui talger; tălgior. – Talger + suf. -el.

TĂLGERÉL, tălgerele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui talger; tălgior. – Talger + suf. -el.

tălgerel sn [At: CADE / Pl: ~e / E: talger + -el] 1-2 Talger (1) (mic) Si: farfurioară, (pop) tălerel2 (1-2), tălgeraș (1-2), (reg) tălgeruț (1-2).

TĂLGERÉL, talgerele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui talger (1). Am un poloboc, Peste poloboc un prosop, Pe prosop măzărele, Printre măzărele Două tălgerele Ce s-aseamănă-ntre ele (Pămîntul, cerul, stelele, soarele și luna). GOROVEI, C. 276.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălgerél (rar) s. n., pl. tălgeréle

tălgerél s. n., pl. tălgeréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂLGERÉL s. tălgeraș, (reg.) tăleraș, tălerel, tălgeruț.

TĂLGEREL s. tălgeraș, (reg.) tăleraș, tălerel, tălgeruț.

Intrare: tălgerel
tălgerel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălgerel
  • tălgerelul
  • tălgerelu‑
plural
  • tălgerele
  • tălgerelele
genitiv-dativ singular
  • tălgerel
  • tălgerelului
plural
  • tălgerele
  • tălgerelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tălgerel

etimologie:

  • Talger + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09