6 definiții pentru tăblăluță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBLĂLÚȚĂ, tăblăluțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui tabla.Tabla + suf. -ăluță.

tăblăluță sf [At: (a. 1821) IORGA, S. D. VII, 262 / Pl: ~țe / E: tabla1 + -uță] (Reg) 1-4 (Șhp) Tabla1 (1, 3) (mică). 5 (Rar) Șervețel cu care se acoperă o tavă (1) sau o măsuță.

TĂBLĂLÚȚĂ, tăblăluțe, s. f. Diminutiv al lui tabla.Tabla + suf. -uță.

TĂBLĂLÚȚĂ, tăblăluțe, s. f. Tavă mică; șervețel cu care se acoperă o tavă sau o măsuță. În jurul mesei stăruiește de ani o tăblăluță de lînă, pe care tăblăluță de lînă o lampă de o curățenie desăvîrșită strălucește. SADOVEANU, O. III 489.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăblălúță (rar) (tă-blă-) s. f., g.-d. art. tăblălúței; pl. tăblălúțe

tăblălúța s. f. (sil. -blă-), g.-d. art. tăblălúței; pl. tăblălúțe

Intrare: tăblăluță
tăblăluță substantiv feminin
  • silabație: tă-blă- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăblăluță
  • tăblăluța
plural
  • tăblăluțe
  • tăblăluțele
genitiv-dativ singular
  • tăblăluțe
  • tăblăluței
plural
  • tăblăluțe
  • tăblăluțelor
vocativ singular
plural

tăblăluță

  • 1. rar Diminutiv al lui tabla.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În jurul mesei stăruiește de ani o tăblăluță de lînă, pe care tăblăluță de lînă o lampă de o curățenie desăvîrșită strălucește. SADOVEANU, O. III 489.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tabla + sufix -ăluță.
    surse: DEX '09