7 definiții pentru tășcuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂȘCÚȚĂ, tășcuțe, s. f. Diminutiv al lui tașcă; tășculiță. – Tașcă + suf. -uță.

TĂȘCÚȚĂ, tășcuțe, s. f. Diminutiv al lui tașcă; tășculiță. – Tașcă + suf. -uță.

tășcuță sf [At: DDRF / V: (reg) teș~ / Pl: ~țe / E: tașcă + -uță] (Reg) 1-4 (Șhp) Tașcă (1-2) (mică) Si: (reg) tășculiță (1-4), teșcălie (1-4), (îvr) teșuliță (1-4). 5-6 Conținutul unei tășcuțe (1, 3). 7 (Îe) A avea pe cineva în ~ A avea pe cineva la dispoziție, la discreție. 8 (Bot; îc) ~ța-ciobanului Punguliță (Thlaspi arvense). 9 (Bot; îae) Traista(37)-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). 10 (Lpl) Tășchiță (1). 11 Brățara orcicului care se prinde cu ajutorul unei verigi de crucea căruței.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tășcúță s. f., g.-d. art. tășcuțéi; pl. tășcúțe

tășcúță s. f., g.-d. art. tășcúței; pl. tășcúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂȘCÚȚĂ s. tășculiță, (rar) teșcălie.

TĂȘCUȚĂ s. tășculiță, (rar) teșcălie.

tășcuța-ciobanului s. v. PUNGULIȚĂ. TRAISTA-CIOBANULUI.

Intrare: tășcuță
tășcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tășcuță
  • tășcuța
plural
  • tășcuțe
  • tășcuțele
genitiv-dativ singular
  • tășcuțe
  • tășcuței
plural
  • tășcuțe
  • tășcuțelor
vocativ singular
plural

tășcuță

etimologie:

  • Tașcă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09