9 definiții pentru târsoacă târsoagă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târsoa sf [At: DDRF / V: (reg) tăr~, ~sa~, ~agă, ~rșo~, ~rșoagă, tir~ sf, ~oc, ~oci sm / Pl: (6) ~age / E: târsă2 + -oacă] 1 (Bot; reg) Troscot1 (1) (Polygonum aviculare). 2 (Bot; reg) Păiuș (Aira caespitosa). 3 (Bot; reg; îf târsoc) Păiș (Aira flexuosa). 4 (Bot; reg; îf târșoagă) Iarbă-de-mare (Zostera marina). 5 (Bot; reg; îf târsacă) Planta Bromus inermis. 6 (Mol; fig; îf târsoagă) Târsă2 (2).

TÎRSOÁCĂ, tîrsoace, s. f. (Bot.) Troscot. (Fig.; atestat în forma tîrsoagă) O mulțime de dăscălime... Unii mai tineri, iar cei mai mulți cu niște tîrsoage de barbe cît badanalele de mari. CREANGĂ, A. 129. – Variantă: tîrsoágă s. f.

tîrsoácă și -oágă (oa dift.) f., pl. e (bg. trosak, trosŭk și troskot, troscot; ung. tarsóka, o plantă). Păiș. Troscot. Fig. Est. Barbă stufoasă (ca păișu): o tîrsoagă de barbă. V. colilie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!târsoácă (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. târsoácei; pl. târsoáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRSOÁCĂ s. v. costrei, păiuș, troscot.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

târsoácă, târsoáce, s.f. (reg.) 1. păiș; troscot. 2. barbă mare.

Intrare: târsoacă
târsoacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târsoa
  • târsoaca
plural
  • târsoace
  • târsoacele
genitiv-dativ singular
  • târsoace
  • târsoacei
plural
  • târsoace
  • târsoacelor
vocativ singular
plural
târsoagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târsoa
  • târsoaga
plural
  • târsoage
  • târsoagele
genitiv-dativ singular
  • târsoage
  • târsoagei
plural
  • târsoage
  • târsoagelor
vocativ singular
plural

târsoacă târsoagă

etimologie: