11 definiții pentru târsă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TẤRSĂ, târse, s. f. (Bot.; reg.) Papură mică (Typha minima). – Din ucr. tirsa.

TẤRSĂ, târse, s. f. (Bot.; reg.) Papură mică (Typha minima). – Din ucr. tirsa.

târsă1 sf [At: CADE / Pl: ~se / E: pvb târsi] 1 (Ban) Loc în pădure unde s-au tăiat copacii Si: curătură, (reg) târsaică, târsătură, târseliște, târșar (6), târșeală (1), târșire (2), târșitură (1). 2 (Trs) Târnăcop.

târsă2 sf [At: CADE / Pl: ~se / E: ucr тирса] 1 (Reg) Iarbă (mare) (de munte) Si: (reg) târsână2 (1). 2 (Mol; fig) Barbă mare (și încâlcită) Si: (reg) târsână2 (2), tărsoacă (6). 3 (Bot; reg) Păiuș (Aira caespitosa). 4 (Bot; reg) Bărboasă (Botriochloa ischaemum). 5 (Bot; reg) Papură-mică (Typha minima).

TÂRSĂ ~e f. pop. Loc într-o pădure unde s-au tăiat de curând copacii. /v. a (se) târși

TÎ́RSĂ, tîrse, s. f. (Regional) Parte din pădure unde s-au tăiat de puțină vreme copacii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târsă s. f., g.-d. art. târsei; pl. târse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRSĂ s. v. curătură, târnăcop.

tîrsă s. v. CURĂTURĂ. TÎRNĂCOP.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tấrsă2, tấrse, s.f. (reg.) roabă mare. 2. barbă mare. 3. nume de plantă. 4. târnăcop.

tấrsă1, târse, s.f. – (reg.) Pădure tăiată, curătură. ♦ (top.) La târsă, tufișuri în Dragomirești și Săcel (Vișovan, 2005). – Din târsi (MDA).

tấrsă2, târse, s.f. – (reg.) Iarbă subțire și rezistentă care, după uscare, se utilizează la așternuturi, în paturile țărănești: „Când era bine crescută târsa, ne duceam cu coșurile în pădurea Bozântii, s-o aducem de pus în paturi” (Crâncău, 2013). – Din ucr. tyrsa (DER, DEX, MDA).

Intrare: târsă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târsă
  • târsa
plural
  • târse
  • târsele
genitiv-dativ singular
  • târse
  • târsei
plural
  • târse
  • târselor
vocativ singular
plural

târsă regional

  • 1. botanică Papură mică (Typha minima).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Parte din pădure unde s-au tăiat de puțină vreme copacii.
    surse: DLRLC

etimologie: