2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.

TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.

târnosire sf [At: BIBLIA (1688), 3392/19 / Pl: ~ri / E: târnosi1] (Înv) 1 Sfințire a unei biserici Si: (înv) obnovlenie, târnosanie, târnoseală1 (1), târnositură. 2 (Pex) Sfințire a unui obiect.

TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din sb. tronosati.

târnosi2 [At: IOVESCU, N. 133 / V: (reg) ~rmosi, ~oji, ~oși / Pzi: ~sesc; Cj 3 (reg) să târnosă / E: târn1] 1 vt (Reg; c. i. persoane) A tăvăli (7). 2 vt (Mun) A omorî. 3 vt (Mun) A lucra ceva de mântuială. 4-5 vtr (Reg) A (se) murdări. 6-7 vtr (Reg) A (se) șifona. 8 vr (Ban; îf târnoși) A se învechi din cauza desei întrebuințări.

târnosi1 [At: PRAV. MOLD. ap. TDRG / Pzi: ~sesc / E: slv троносати] 1 vt (Înv) A sfinți o biserică printr-un anumit ceremonial religios. 2 vt (Pop; îe) A ~ mangalul (sau, rar, mangalele) A sta degeaba. 3 vr (Înv; fig) A se îmbăta.

TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din scr. tronosati.

TÎRNOSÍ, tîrnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. Cum se poate, zise împăratul, să nu pot sfîrși astă sîntă biserică? Iată, am cheltuit toată starea, și ea nu este încă tîrnosită. ISPIRESCU, L. 295. ◊ Expr. A tîrnosi mangalul (sau, rar, mangalele) = a pierde vremea degeaba. Nu tîrnosi mangalul, că te usuci. M. I. CARAGIALE, C. 130. Vin bețivii toți, De cinstesc paharele și tîrnosesc mangalele. TEODORESCU, P. P. 129.

TÎRNOSÍRE, tîrnosiri, s. f. Acțiunea de a tîrnosi; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici.

A TÂRNOSÍ ~ésc tranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati

tărnosì v. 1. a sfinți o biserică; 2. fam. a se îmbăta. [Serb. TRONOSATI, a consacra].

tîrnosésc v. tr. (sîrb. tronosati, a tîrnosi, d. ngr. thronízo, întronez). Sfințesc, (inaugurez) o biserică.

tîrnosíre f. Sfințire, inaugurare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târnosire s. f., g.-d. art. târnosirii; pl. târnosiri

târnosire s. f., g.-d. art. târnosirii; pl. târnosiri

târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri

târnosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnosesc, 3 sg. târnosește, imperf. 1 târnoseam; conj. prez. 1 sg. să târnosesc, 3 să târnosească

târnosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnosesc, imperf. 3 sg. târnosea; conj. prez. 3 să târnosească

târnosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tirnosésc imperf. 3 sg. târnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. târnoseáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRNOSÍRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (ă unei biserici.)

TÂRNOSÍ vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

TÂRNOSÍ vb. v. ameți, atinge, bate, boți, chercheli, îmbăta, jegoși, lovi, mânji, mototoli, murdări, păta, șifona, turmenta.

tîrnosi vb. v. AMEȚI. ATINGE. BATE. BOȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. JEGOȘI. LOVI. MÎNJI. MOTOTOLI. MURDĂRI. PĂTA. ȘIFONA. TURMENTA.

TÎRNOSI vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

TÎRNOSIRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, tîrnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (~ a unei biserici.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîrnosí (-sésc, -ít), vb.1. A sfinți o biserică. – 2. A se lua de păr, a se părui. Sb., cr. tronosati, din gr. θρόνος „tron” (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 413), cf. mgr. θρονιάζω (Philippide, Principii, 141). Sensul al doilea este rezultatul unei confuzii cu tîrnui (după Bogrea, Dacor., IV, 850, din rus. trimositĭ). – Der. tîrnosanie, s. f. (sfințire); tîrnoseală, s. f. (sfințire; Olt., ceară care rămîne după sfințirea unei biserici și care se păstrează de obicei).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

târnosí, târnosesc, vb. tranz. – 1. A sfinți o biserică. 2. A îmblăti, a lovi: „Toată noaptea l-a purtat (…). Și atâta l-o târnosit, până ce au cântat cocoșii” (Bilțiu, 1999: 190). – Din vsl., bg., scr. tronosati „a consacra” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

târnosí, târnosesc, vb. tranz. – 1. A sfinți o biserică. 2. A îmblăti, a lovi: „Toată noaptea l-a purtat (…). Și atâta l-o târnosit, până ce au cântat cocoșii” (Bilțiu 1999: 190). – Scr. tronosati.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a târnosi mangalul expr. a pierde vremea.

Intrare: târnosire
târnosire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnosire
  • târnosirea
plural
  • târnosiri
  • târnosirile
genitiv-dativ singular
  • târnosiri
  • târnosirii
plural
  • târnosiri
  • târnosirilor
vocativ singular
plural
Intrare: târnosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnosi
  • târnosire
  • târnosit
  • târnositu‑
  • târnosind
  • târnosindu‑
singular plural
  • târnosește
  • târnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnosesc
(să)
  • târnosesc
  • târnoseam
  • târnosii
  • târnosisem
a II-a (tu)
  • târnosești
(să)
  • târnosești
  • târnoseai
  • târnosiși
  • târnosiseși
a III-a (el, ea)
  • târnosește
(să)
  • târnosească
  • târnosea
  • târnosi
  • târnosise
plural I (noi)
  • târnosim
(să)
  • târnosim
  • târnoseam
  • târnosirăm
  • târnosiserăm
  • târnosisem
a II-a (voi)
  • târnosiți
(să)
  • târnosiți
  • târnoseați
  • târnosirăți
  • târnosiserăți
  • târnosiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnosesc
(să)
  • târnosească
  • târnoseau
  • târnosi
  • târnosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târnosire, târnosirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: târnoseală
etimologie:
  • vezi târnosi DEX '98 DEX '09

târnosi, târnosescverb

  • 1. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum se poate, zise împăratul, să nu pot sfîrși astă sîntă biserică? Iată, am cheltuit toată starea, și ea nu este încă tîrnosită. ISPIRESCU, L. 295. DLRLC
    • chat_bubble A tîrnosi mangalul (sau, rar, mangalele) = a pierde vremea degeaba. DLRLC
      • format_quote Nu tîrnosi mangalul, că te usuci. M. I. CARAGIALE, C. 130. DLRLC
      • format_quote Vin bețivii toți, De cinstesc paharele și tîrnosesc mangalele. TEODORESCU, P. P. 129. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.