5 definiții pentru târnoață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târnoață sf [At: PAMFILE, J. II, 169 / Pl: ~țe / E: ns cf târnui] 1 (Reg) Iapă bătrână. 2 (Mun; Mol; dep) Târfă1 (2). 3 (Mol; Mun) Amant (1). 4 (Mun; Mol) Neplăcere.

tîrnoáță (oa dift.) f., pl. e (cp. cu tîrnîĭ, atîrn). Munt. Mold. Nagodă, legătură familiară, belea, sarcină: n’are nicĭ o tîrnoață. Iron. Amant: venise cu tîrnoața după ĭa. – În Munt. est și tîrcoață.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRNOÁȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

tîrnoață s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

târnoáță, târnoáțe, s.f. (reg.) 1. belea, sarcină, neajuns. 2. târfă.

Intrare: târnoață
târnoață substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnoață
  • târnoața
plural
  • târnoațe
  • târnoațele
genitiv-dativ singular
  • târnoațe
  • târnoaței
plural
  • târnoațe
  • târnoațelor
vocativ singular
plural