2 intrări
- târgmureșeancă
- târgumureșeancă târgmureșeancă
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÂRGMUREȘEÁNCĂ s. f. v. târgumureșeancă.
târgmureșeancă sf [At: DEX-S / Pl: ~ence / E: târgmureșean + -că] 1-2 Femeie care face parte din populația de bază a municipiului Târgu-Mureș sau este originară de acolo.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂRGMUREȘEÁNCĂ, târgmureșence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Târgu-Mureș. ♦ Locuitoare din municipiul Târgu-Mureș. – Târgmureșean + suf. -că.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÂRGUMUREȘEÁNCĂ, târgumureșence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Târgu-Mureș. [Var.: târgmureșeáncă s. f.] – Târgumureșean + suf. -că.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂRGUMUREȘEÁNCĂ, târgumureșénce, s. f. v. târgmureșeancă. (târgumureșean + suf. -că)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
târgmureșeáncă s. f., g.-d. art. târgmureșéncei; pl. târgmureșénce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*târgumureșeáncă s. f., g.-d. art. târgumureșéncei; pl. târgumureșénce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F28) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv feminin (F28) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
târgumureșeancă târgmureșeancă
- 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Târgu-Mureș.surse: DEX '09
etimologie:
- Târgumureșean + sufix -că.surse: DEX '09