2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRGMUREȘEÁNCĂ s. f. v. târgumureșeancă.

târgmureșeancă sf [At: DEX-S / Pl: ~ence / E: târgmureșean + -că] 1-2 Femeie care face parte din populația de bază a municipiului Târgu-Mureș sau este originară de acolo.

TÂRGMUREȘEÁNCĂ, târgmureșence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Târgu-Mureș. ♦ Locuitoare din municipiul Târgu-Mureș. – Târgmureșean + suf. -că.

TÂRGUMUREȘEÁNCĂ, târgumureșence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Târgu-Mureș. [Var.: târgmureșeáncă s. f.] – Târgumureșean + suf. -că.

TÂRGUMUREȘEÁNCĂ, târgumureșénce, s. f. v. târgmureșeancă. (târgumureșean + suf. -că)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târgmureșeáncă s. f., g.-d. art. târgmureșéncei; pl. târgmureșénce

*târgumureșeáncă s. f., g.-d. art. târgumureșéncei; pl. târgumureșénce

Intrare: târgmureșeancă
târgmureșeancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târgumureșeancă
substantiv feminin (F28)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgumureșeancă
  • târgumureșeanca
plural
  • târgumureșence
  • târgumureșencele
genitiv-dativ singular
  • târgumureșence
  • târgumureșencei
plural
  • târgumureșence
  • târgumureșencelor
vocativ singular
  • târgumureșeancă
  • târgumureșeanco
plural
  • târgumureșencelor
substantiv feminin (F28)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgmureșeancă
  • târgmureșeanca
plural
  • târgmureșence
  • târgmureșencele
genitiv-dativ singular
  • târgmureșence
  • târgmureșencei
plural
  • târgmureșence
  • târgmureșencelor
vocativ singular
  • târgmureșeancă
  • târgmureșeanco
plural
  • târgmureșencelor

târgumureșeancă târgmureșeancă

  • 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Târgu-Mureș.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Târgumureșean + sufix -că.
    surse: DEX '09