2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRGMUREȘEÁN, -Ă, s. m., adj. v. târgumureșean.

TÂRGMUREȘEÁN, -Ă, târgmureșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Târgu-Mureș. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Târgu-Mureș. – Târgu-Mureș (n. pr.) + suf. -ean.

TÂRGUMUREȘEÁN, -Ă, târgumureșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Târgu-Mureș. 2. Adj. Care aparține municipiului Târgu-Mureș sau târgumureșenilor (1), referitor la Târgu-Mureș ori la târgumureșeni. [Var.: târgmureșeán, -ă s. m., adj.] – Târgu-Mureș (n. pr.) + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târgmureșeán s. m., adj. m., pl. târgmureșéni; f. sg. târgmureșeánă, pl. târgmureșéne

*târgumureșeán adj. m., s. m., pl. târgumureșéni; adj. f. târgumureșeánă, pl. târgumureșéne

târgumureșeán / târgmureșeán, -ă, târgumureșéni / târgmureșéni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Târgu-Mureș. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Târgu-Mureș (Menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).

Intrare: târgumureșean (adj.)
târgumureșean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A19)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgumureșean
  • târgumureșeanul
  • târgumureșeanu‑
  • târgumureșea
  • târgumureșeana
plural
  • târgumureșeni
  • târgumureșenii
  • târgumureșene
  • târgumureșenele
genitiv-dativ singular
  • târgumureșean
  • târgumureșeanului
  • târgumureșene
  • târgumureșenei
plural
  • târgumureșeni
  • târgumureșenilor
  • târgumureșene
  • târgumureșenelor
vocativ singular
plural
târgmureșean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A19)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgmureșean
  • târgmureșeanul
  • târgmureșeanu‑
  • târgmureșea
  • târgmureșeana
plural
  • târgmureșeni
  • târgmureșenii
  • târgmureșene
  • târgmureșenele
genitiv-dativ singular
  • târgmureșean
  • târgmureșeanului
  • târgmureșene
  • târgmureșenei
plural
  • târgmureșeni
  • târgmureșenilor
  • târgmureșene
  • târgmureșenelor
vocativ singular
plural
Intrare: târgumureșean (s.m.)
târgumureșean2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgumureșean
  • târgumureșeanul
  • târgumureșeanu‑
plural
  • târgumureșeni
  • târgumureșenii
genitiv-dativ singular
  • târgumureșean
  • târgumureșeanului
plural
  • târgumureșeni
  • târgumureșenilor
vocativ singular
  • târgumureșeanule
  • târgumureșene
plural
  • târgumureșenilor
târgmureșean2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgmureșean
  • târgmureșeanul
  • târgmureșeanu‑
plural
  • târgmureșeni
  • târgmureșenii
genitiv-dativ singular
  • târgmureșean
  • târgmureșeanului
plural
  • târgmureșeni
  • târgmureșenilor
vocativ singular
  • târgmureșeanule
  • târgmureșene
plural
  • târgmureșenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târgumureșean târgmureșean (2)

etimologie:

  • Târgu-Mureș (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98