35 de definiții pentru terțiu

din care

Explicative DEX

terțiu2, ~ie [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 208/4 / V: (reg) întâr~, înterț, ~in sm, a, înter~, tarțău, int~, întăr~, înterțâu, tărsâu, tărsiu, tărtău, tărțăl, tărțău, tărțâi, tărțâu, tăr~, tărsău, tărsâu, târsiu, tărțău, târțâu, târ~, târzâu, ~rsân, terț, ~țău, ~țâi, ~țâu, ~țeu, tirtău, tor~ sm, târță sf, târțeie sfp / Pl: ~ii / E: ns cf lat tertius] 1-2 (Reg) sm, a (Berbec) a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an la trei ani. 3 a (Îrg; d. bovine, îf înterțiu) A căror limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an la trei ani. 4 sm (Reg; fig; îf târțău, terțău) Copilandru (1).

terțiu m. berbece de trei ani în jos. [Și tărțiu, înterțiu: cf. lat. TERTIUS].

terțíŭ, -íe adj. (lat. *tertivus îld. tĕrtius, al treilea. Cp. cu anțărț). Intrat într’al treilea an, mior: berbec terțiŭ (Șez. 9, 55). – Și tîrțiŭ (R. S. GrS. 6, 54), și înterțiŭ (Let. 2, 33, și Șez. 3, 17).

tarțău sm vz terțiu2

tărsâu sm vz terțiu2

tărsiu sm vz terțiu2

tărtău1 sm vz terțiu2

tărțăl sm vz terțiu2

tărțău sm vz terțiu2

tărțâi sm vz terțiu2

tărțâu sm vz terțiu2

tărțiu sm vz terțiu2

târsău1 sm vz terțiu2

târsâu sm vz terțiu2

târsiu sm vz terțiu2

târță2 sf vz terțiu2

târțău2 sm vz terțiu1

târțâu sm vz terțiu2

târțeie sfp vz terțiu2

târțiu sm vz terțiu2

târzâu sm vz terțiu2

tersân sm vz terțiu2

terț1 sm vz terțiu2

terțău sm vz terțiu2

terțâi sm vz terțiu2

terțâu sm vz terțiu2

terțeu sm vz terțiu2

terțin, ~ă sm, a vz terțiu2

tirtău sm vz terțiu2

torțiu sm vz terțiu2

tărțiu a. și m. V. terțiu.

tîrțiu, V. terțiŭ.

Ortografice DOOM

terțiu s. m., adj. m., f. terției; pl. m. și f. terții

Etimologice

terțiu (-ie), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – Var. tîrțiu, interțiu, (în)tărțîu. Lat. tertĭus, al cărui rezultat normal, *terți, a primit suf. -iu, ca negriu < negru, suriu < sur etc. După Pușcariu 1740 și REW 8679, de la un lat. *tertῑvus: după Tiktin, din lat. in tertĭo (anno), cu ideea că ar fi vorba de o formație cultă; după Giuglea, Contribuții, 20 și Candrea, din lat. *tertianeus. Cf. anțărț, terță.

Regionalisme / arhaisme

tărțiu (terțiu), tărții (terții), s.m. (pop.) berbec de trei ani.

Intrare: terțiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terțiu
  • terțiul
  • terțiu‑
plural
  • terții
  • terțiii
genitiv-dativ singular
  • terțiu
  • terțiului
plural
  • terții
  • terțiilor
vocativ singular
plural
tarțău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărsâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărsiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărțăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărțău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărțâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărțâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărțiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târsău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târsiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târțâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târțeie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târțiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târzâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tersân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terțâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terțâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terțeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terție
  • terția
plural
  • terții
  • terțiile
genitiv-dativ singular
  • terții
  • terției
plural
  • terții
  • terțiilor
vocativ singular
plural
tirtău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
torțiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)