7 definiții pentru târșitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRȘITOÁRE, târșitori, s. f. (Reg.) Grapă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri; târâitoare. – Târși + suf. -toare.

TÂRȘITOÁRE, târșitori, s. f. (Reg.) Grapă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri; târâitoare. – Târși + suf. -toare.

târșitoare sf [At: NOM. MIN. I, 104 / Pl: ~ori / E: târși1 + -toare] 1 (Reg) Unealtă agricolă, formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită pentru netezirea arăturilor Si: netezitoare. 2 (Olt) Grapă de mărăcini cu care se sparge pământul înainte de prășit. 3 (Reg) Prășitoare mecanică.

TÎRȘITOÁRE, tîrșitori, s. f. (Regional) Unealtă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită pentru netezirea arăturilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târșitoáre (reg.) s. f., g.-d. art. târșitórii; pl. târșitóri

târșitoáre s. f., g.-d, art. târșitórii; pl. târșitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRȘITOÁRE s. v. netezitoare.

Intrare: târșitoare
târșitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșitoare
  • târșitoarea
plural
  • târșitori
  • târșitorile
genitiv-dativ singular
  • târșitori
  • târșitorii
plural
  • târșitori
  • târșitorilor
vocativ singular
plural

târșitoare

etimologie:

  • Târși + sufix -toare.
    surse: DEX '98 DEX '09