12 definiții pentru târșâitură târșiitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRȘÂITÚRĂ, târșâituri, s. f. Târșâit1. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: (reg.) târșiitúră s. f.] – Târșâi + suf. -tură.

târșâitu sf [At: DELAVRANCEA, T. 48 / V: (îvr) ~șăi~, ~șii~ / Pl: ~ri / E: târșâi + ~(i)tură] (Îvp) 1-2 Târșâit1 (1-2).

TÂRȘÂITÚRĂ, târșâituri, s. f. Târșâit1. [Pr.: -șâ-i-.Var.: (reg.) târșâitúră s. f.] – Târșâi + suf. -tură.

TÂRȘIITÚRĂ s. f. v. târșâitură.

TÂRȘIITÚRĂ s. f. v. târșâitură.

târșiitu sf vz târșâitură

TÎRȘIITÚRĂ s. f. v. tîrșîitură.

TÎRȘÎITÚRĂ, tîrșîituri, s. f. Tîrșîit1. (Și în forma tîrșiitură) Încremenii cum căzusem... Niște tîrșiituri de pași... Cine m-o fi urmărit? DELAVRANCEA, H. T. 204. – Variantă: tîrșiitură s. f.

tîrșîitúră f., pl. ĭ. Zgomotu tîrșîĭeliĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. târșâitúrii; pl. târșâitúri

târșâitúră s. f., g.-d. art. târșâitúrii; pl. târșâitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRȘÂITÚRĂ s. v. târșâit.

TÎRȘÎITU s. tîrșîială, tîrșîit.

Intrare: târșâitură
târșâitură substantiv feminin
  • silabație: târ-șâ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșâitu
  • târșâitura
plural
  • târșâituri
  • târșâiturile
genitiv-dativ singular
  • târșâituri
  • târșâiturii
plural
  • târșâituri
  • târșâiturilor
vocativ singular
plural
târșiitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșiitu
  • târșiitura
plural
  • târșiituri
  • târșiiturile
genitiv-dativ singular
  • târșiituri
  • târșiiturii
plural
  • târșiituri
  • târșiiturilor
vocativ singular
plural

târșâitură târșiitură

etimologie:

  • Târșâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09