6 definiții pentru târâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRÂIÁLĂ, târâieli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) târî.Târâi + suf. -eală.

târâia sf [At: TDRG / P: ~râ-ia~ / Pl: ~ieli / E: târâi1 + -eală] (Înv) 1-4 Târâre (1-4).

TÂRÂIÁLĂ, târâieli, s. f. Faptul de a (se) târî. [Pr.: -râ-ia-] – Târâi + suf. -eală.

TÎRÎIÁLĂ, tîrîieli, s. f. Acțiunea de a (se) tîrîi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târâiálă (pop.) s. f., g.-d. art. târâiélii; pl. târâiéli

târâiálă s. f., g.-d. art. târâiélii; pl. târâiéli

Intrare: târâială
târâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâia
  • târâiala
plural
  • târâieli
  • târâielile
genitiv-dativ singular
  • târâieli
  • târâielii
plural
  • târâieli
  • târâielilor
vocativ singular
plural

târâială

  • 1. popular Faptul de a (se) târî.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Târâi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09