TÂNDĂLI, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor, alene. – Din germ. tändelen „a glumi”.

tândăli [At: DRLU / V: (reg) tăn~, ~ăvi / Pzi: ~lesc / E: ger tändeln] 1 vi (Pop) A-și pierde vremea (cu nimicuri), umblând încoace și încolo, fără nici un rost Si: (reg) a tândălui (1). 2 vz (Pop) A lucra încet, fără spor (și cu lene) Si: (reg) a migăli, a se mocăi, a tândălui (2). 3 vi (Mun) A pălăvrăgi. 4 vrr (Reg) A se certa (1).

TÂNDĂLI, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor (și cu lene). – Din germ. tändelen „a glumi”.

A TÂNDĂLI ~esc intranz. rar 1) A fi tândală; a sta fără treabă. 2) A umbla mult și fără rost (ca un tândală); a hoinări; a vagabonda. 3) A lucra încet și fără spor; a se mocoși; a se mocăi; a se migăli. /<germ. tändein

tăndăli v vz tândăli

tândăvi¹ v vz tândăli

TÎNDĂLI, tîndălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea (umblînd de colo pînă colo fără nici un rost), a lucra încet, a se mocăi, a migăli. Iarna, cît tîndălea pe-acasă, nu era omul de-aici, din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Așa să vă brodiți treburile ca să nu tîndăliți prea mult cu datul colacilor. DAN, U. 89. Înainte de-amiazi tîndăli primprejurul conacului. REBREANU, R. I 91.

tăndălì v. a lucra încet și neîndemânatic. [Cf. Nemț. TÄNDELN, a migăi].

tîndălésc v. intr. (germ. tändeln, a glumi, a te nebuni). Vest. Fam. Lenevesc, prujesc, perd timpu nelucrînd nimic serios. V. huzuresc.

tândăli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălesc, 3 sg. tândălește, imperf. 1 tândăleam; conj. prez. 1 sg. să tândălesc, 3 să tândălească

tândăli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălesc, imperf. 3 sg. tândălea; conj. prez. 3 să tândălească

tândăli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălesc, imperf. 3 sg. tândălea; conj. prez. 3 sg. și pl. tândălească

TÂNDĂLI vb. v. flecări, îndruga, lenevi, migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, pălăvrăgi, sporovăi, ticăi, trăncăni, trândăvi.

tîndăli vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. LENEVI. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TICĂI. TRĂNCĂNI. TRÎNDĂVI.

tăndăli, tăndălesc, (tândăli), vb. tranz. – (reg.) A păcăli, a înșela: „Da’ Tândală și el o zâs: Tilili, tilili, cum l-am mai tăndălit” (Bilțiu, 1990: 514). – Din Tândală, „prostănac, gogoman, nătărău”, de la tânt, tont (DER); din germ. tändeln „a se ține de fleacuri” (Șăineanu, 1929; Țurcanu, 2005; MDA).

tăndăli, tăndălesc, (tândăli), vb. tranz. – A păcăli, a înșela: „Da’ Tândală și el o zâs: Tilili, tilili, cum l-am mai tăndălit” (Bilțiu 1990: 514). – Din Tândală, „prostănac, gogoman, nătărău”, de la tânt, tont (DER); Cf. germ. tändeln „a se ține de fleacuri” (Țurcanu 2005).