8 definiții pentru tâmbar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâmbar sn [At: CORESI, ap. DHLR II, 562 / V: (înv) tăm~, ~iu, tem~ / Pl: ~e / E: ngr ταμπάριον] (Înv) 1 Haină lungă și largă purtată peste îmbrăcămintea obișnuită. 2 Manta (de obicei femeiască) tivită sau căptușită cu blană.

tâmbar n. od. manta femeiască: un tâmbar de șahmarand verde OD. [Gr. mod.; TAMBÁRI (din it. tabarro)].

TÎMBAR s. n. (Mold., ȚR, Pan., Tians. SV) Haină, veșmînt. A: Luați tîmbariul și o bateți. DVS, 8r. Țiindu-i giupîneasa lui poala tîmbariului despre partea ce era paznici. N. COSTIN. B: Utvorenie. Tîmbariul. LEX., 292; cf. ST. LEX., 305. C: Și în tîmbariu de urșînic îmbrăcară pre el. NT 1648, 130v. Tembar. AC, 374.' Etimologie: ngr. tampárion.

tîmbár n., pl. e (ngr. tambári [scris tamp-], d. it. tabarro, manta). Vechĭ. Veșmînt. Cămașă. Un fel de manta femeĭască (Iorga, Negoț. 166).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tâmbár, tâmbáre, s.n. (înv.) veșmânt, haină (femeiască), manta.

Intrare: tâmbar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmbar
  • tâmbarul
  • tâmbaru‑
plural
  • tâmbare
  • tâmbarele
genitiv-dativ singular
  • tâmbar
  • tâmbarului
plural
  • tâmbare
  • tâmbarelor
vocativ singular
plural
tămbar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tâmbariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tembar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)