2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâlniș sn [At: DOSOFTEI, ap. ROSETTI-CAZACU, I. L. R. I, 129 / E: tâlni + -iș] (Înv) Întâlnire.

ÎNTÂLNÍȘ, întâlnișuri, s. n. (Pop.; în expr.) Bun întâlnișul! formulă de salut adresată cuiva pe care îl întâlnești în drum. – Întâlni + suf. -iș.

ÎNTÂLNÍȘ, întâlnișuri, s. n. (Pop.; în expr.) Bun întâlnișul! formulă de salut adresată cuiva pe care îl întâlnești în drum. – Întâlni + suf. -iș.

întâlniș sn [At: DOSOFTEI, PS., ap. TDRG / Pl: ~uri / E: întâlni + -iș] 1-3 (Îvp) Întâlnire (1-3). 4 (Pop; îe) Bun ~ul! Formulă de salut adresată unei persoane întâlnite pe drum. 5 (Mpp) Întâlnitură (2).

ÎNTÎLNÍȘ s. n. (Popular, numai în expr.) Bun întîlnișul (sau întîlniș), formulă de salut folosită de cei care se întîlnesc în drum. Bun întîlnișul, om bun, zise Dănilă. CREANGĂ, P. 43. – Variantă: tîlníș (SBIERA, P. 102) s. n.

ÎNTÂLNÍȘ n. pop.: Bun ~(ul) formulă de salut, rostită la întâlnirea cu cineva. /a întâlni + suf. ~iș

TÎLNIȘ s. n. (Mold.) Întîlnire. Iară sfîntul, spăriindu-să de fără veaste tălniș și împiedecîndu-să de dînsul, deade în gios cu capul. DVS, 43r. Etimologie: tîlni + suf. -iș. Vezi și tîlni, tîlnitură. Cf. t î l n i t u r ă.

întîlníș n., pl. urĭ. Acțiunea de a saŭ de a te întîlni. – Vechĭ tîln-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întâlníș (pop.) s. n., pl. întâlníșuri

întâlníș s. n., pl. întâlníșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂLNÍȘ s. v. întâlnire, întrevedere.

tîlniș s. v. ÎNTÎLNIRE. ÎNTREVEDERE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întâlníș, întâlníșuri, s.n. (înv. și pop.) 1. întâlnire între doi oameni. 2. boală de om.

Intrare: tâlniș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlniș
  • tâlnișul
  • tâlnișu‑
plural
  • tâlnișuri
  • tâlnișurile
genitiv-dativ singular
  • tâlniș
  • tâlnișului
plural
  • tâlnișuri
  • tâlnișurilor
vocativ singular
plural
Intrare: întâlniș
întâlniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâlniș
  • ‑ntâlniș
  • întâlnișul
  • întâlnișu‑
  • ‑ntâlnișul
  • ‑ntâlnișu‑
plural
  • întâlnișuri
  • ‑ntâlnișuri
  • întâlnișurile
  • ‑ntâlnișurile
genitiv-dativ singular
  • întâlniș
  • ‑ntâlniș
  • întâlnișului
  • ‑ntâlnișului
plural
  • întâlnișuri
  • ‑ntâlnișuri
  • întâlnișurilor
  • ‑ntâlnișurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlniș
  • tâlnișul
  • tâlnișu‑
plural
  • tâlnișuri
  • tâlnișurile
genitiv-dativ singular
  • tâlniș
  • tâlnișului
plural
  • tâlnișuri
  • tâlnișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tâlniș

etimologie:

întâlniș tâlniș

  • 1. popular expresie Bun întâlnișul (sau întâlniș)! formulă de salut adresată cuiva pe care îl întâlnești în drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Bun întîlnișul, om bun, zise Dănilă. CREANGĂ, P. 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Întâlni + sufix -iș.
    surse: DEX '09 DEX '98