SĂRĂTURĂ, sărături, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sarea conținută de ceva. Sărătura și acritura bucatelor să coclește lesne de aramă. PISCUPESCU, O. 195. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile în apă; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. Pămîntul moșiei, în partea despre Prut, este năsipos; iar în celelalte părți este lutos, avînd multe sărături. I. IONESCU, D. 351. 3. (La pl.) Nume dat unor alimente (în special pește) conservate cu sare.