sărătură sf [At: (a 1759), IORGA, S. D. XIX, 30 / Pl: ~ri / E: săra + -ătură] 1 Mâncare preparată cu prea multă sare (1). 2 Aliment conservat cu sare (1). 3 (Îrg) Amestec preparat din sare (1) și făină, tărâțe etc., care se dă animalelor domestice sau de vânat pentru completarea hranei. 4 (Fig) Element de preț, indispensabil din componența a ceva. 5 Izvor de apă sărat Si: slatină, (pop) saramură (8). 6 Apă care conține apă în mod natural Si: slatină, (pop) saramură (9). 7 (Trs) Saramură (1). 8 (Îrg) Sărare (1). 9 (Îdt) Conservare (a alimentelor) prin adăugare de sare Si: saramurare (1). 10 Calitatea (unui) aliment de a fi sărat². 11 Însușirea (unui) aliment de a conține sare (1). 12 (Înv) Cantitate, proporție de sare (1) conținută de ceva. 13 (Înv) Sare (1) conținută (într-o anumită proporție) de ceva. 14 (Reg; lpl) Resturi depuse la fundul cazanului după prepararea săpunului. 15 Sol, teren bogat în săruri solubile sau în cationi alcalini (de sodiu), în general impropriu pentru culturi agricole sau cu fertilitate scăzută. 16 (Bot; reg; îc) ~-roșie Brâncă (Saliconia europaea). 17 (Bot; reg; îc) ~ tufoasă Iarbă-de-sărătură (Suaeda maritima).