SĂRMĂLUȚĂ, sărmăluțe, s. f. Diminutiv al lui sarma. De-atîtica timp în șir Să nu vezi o sărmăluță, ci tot numai borș cu știr! HASDEU, R. V. 114. ◊ Fig. Grangurul... abia expus la dogoreala jăraticului... se preface într-o sărmăluță de grăsime profumată. ODOBESCU, S. III 33.