SĂRITURĂ. Subst. Săritură, sărit, săltătură, săltare, salt; zburdătură. Săritură în înălțime; săritură în lungime; triplu-salt; salt mortal; salt acrobatic; săritură peste cap, tumbă; plonjon, plonjare, plonjeu; voltijă. Detentă; elan, elansare (livr.), avînt, avîntare, zbor. Cabrare, cabraj. înălțare, ridicare. Ștachetă. Săritor. Adj. Săritor, săltăreț, săltător (rar). Vb. A sări, a (se) sălta, a face un salt; a sări în sus; a sări în jos. A plonja. A se înălța, a se ridica, a se avînta, a-și face vînt, a-și lua avînt, a se elansa (franțuzism). A se cabra. A sări peste ștachetă. Adv. În salturi. V. mișcare, sport.