săpare sf [At: CORESI, EV. 305 / Pl: săpări / E: săpa] 1 Tăiere și a fărâmițare, afânare, scobire a solului cu sapa¹ (1), cu o altă unealtă similară sau cu o mașină agricolă specială, în vederea efectuării unor lucrări agricole, îndeosebi în vederea cultivării Si: săpat¹ (1), sapă² (1), săpătură (1). 2 (Trs; spc) Prașilă. 3 Degajare din pământ, dezgropare a unui obiect, a unei substanțe etc. prin fărâmițarea și dislocarea pământului cu sapa¹ (1) sau alt instrument ori cu mașini speciale Si: săpat¹ (3). 4 Scoatere a unui volum de pământ, de roci etc. din locul în care se află (prin sfărâmare, dislocare etc.) cu ajutorul sapei¹ (1), al altor instrumente ori cu mașini, pentru a forma gropi, șanțuri, excavații, fundații etc. Si: săpat¹ (4), săpătură (5). 5 (Pex) Executare a unei gropi, a unui șanț, a unei excavații, a concavității unor construcții etc. prin dislocarea unui volum de pământ de roci etc. Si: săpat¹ (5). 6 Exercitare de către ape, ploi, vânturi etc. a unei acțiuni de desprindere și de înlăturare prin transport a unor elemente componente ale solului Si: erodare, eroziune. 7 (Fig; înv) Nimicire, distrugere (progresivă, lentă). 8 (Fig ; sens curent) Acțiune reprobabilă prin care cineva încearcă să compromită pe altcineva, să-l facă să-și piardă poziția, funcția, prestigiul, viața etc. 9 Prelucrare prin cioplire, tăiere, scobire, prin mijloace chimice etc. a suprafeței unui material dur pentru a obține un obiect finit, (utilitar sau de artă). 10 (Pex) Executare, realizare, modelare prin cioplire, tăiere, scobire, batere etc. într-un material dur a unei inscripții, a unui ornament, a unei reprezentări, a unui obiect etc. Si: (înv) săpătură (3).