SĂLCUȚĂ, sălcuțe, s. f. (Bot.) Diminutiv al lui salcă. Lumea toată de pre lume Ne-a și pus urîte nume: Mie grîu, ție tăciune; Mie frunză de sălcuță, Că-s copilă tînăruță... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66. Spune, bade, maică-ta, Că cu sila nu te-oi lua Ș-atunci oi fi noru-sa, Cînd o face plopul nuci Și sălcuță mere dulci. id. ib. 272.