sălbăticire sf [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. II, 222/15 / V: (pop) ~tăci~ / Pl: ? / E: sălbătici] 1 Pierdere a însușirilor plantelor de cultură până la starea plantelor sălbatice. 2 Pierdere a însușirilor specifice animalelor domestice până la starea animalelor sălbatice (5). 3 Decădere a unei plantații, a unui loc în starea de paragină¹. 4 Pierdere a însușirilor morale specific umane Si: brutalitate (5), cruzime (2), violență. 5 Cădere în primitivism. 6 (Pex) Sălbăticie (9).