săcăluș sn [At: MOXA, 403/36 / V: sacal~, (înv) sacalăș^[1], săcalăș, (reg) sacalâș, ~laș, sec~, țăcălaș / Pl: ~uri, ~e, (rar) ~i / E: mg szakallás] 1 Tun mic, rudimentar folosit în Evul Mediu, ca armă de luptă, iar, mai târziu la festivități și la parade. 2 Salvă de săcăluș (1). 3 (Reg; pan) Pușcă de soc. 4 (Reg; pan) Jucărie ca o piuă mică, în care se introduce pucioasă de chibrituri, care aprinzându-se, produce o explozie. 5 (Reg; pex) Praf de pușcă pus într-o țeavă. 6 (Mol) Bucată groasă (sferică) de lemn. 7 (Mol; pex) Bol alimentar. 8 (Reg) Bucată de lemn de care se priponesc vitele Vz pripon, țăruș. 9 (Mol; Buc) Lemn care se pune în gura cailor nărăvași când sunt potcoviți, a unui animal când trebuie tratat etc.