sâmbure sm [At: ST. LEX. 173/1 / V: (pop) ~ur, simbur, (înv) sim~, sumbur / Pl: ~ri / E: ns cf alb thumbullë, sumbullë] 1 Parte din interiorul unor fructe, adesea cu învelișul tare și lemnos, care conține sămânța. 2 (Prc) Parte moale a seminței care conține substanța germinativă. 3 (Reg; îe) A fi două inimi într-un ~ A fi trup și suflet cu cineva. 4 (Reg) Miez (de nucă). 5 (Reg) Bob de grâu. 6 (Reg; șîs ~ de fag) Jir. 7 (Ban; lpl) Păsat dat de obicei, de pomană. 8 (În vechile tradiții populare; îs) Moși de ~ri Nume dat diferitelor zile din an (mai ales zilei de sâmbătă), considerate sărbători, în care se fac slujbe și pomeni morților. 9 (Fig; udp „de”) Cantitate foarte mică din ceva. 10 (Fig) Obiect, lucru etc. de proporții foarte mici Si: fărâmă (2), strop (2). 11 (Pan) Parte centrală, esențială, fundamentală a unui lucru sau a unei acțiuni Si: nucleu. 12 Parte interioară Si: interior. 13 (Fig) Ceea ce este esențial, fundamental Si: esență (1), fond (1), miez. 14 Loc sau punct de pornire, de formare, de dezvoltare a cuiva sau a ceva. 15 (Îlav) În ~ În embrion. 16 Grup restrâns de persoane în jurul căruia se formează o grupare mai mare Si: (reg) miez, nucleu. 17 Parte centrală a unei comete, cu densitate și luminozitate maximă. 18 (Înv) Nucleu.