2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SWINGÁ vb. I. v. svinga.

SWINGÁ vb. tr. 1. a dansa swing. 2. a cânta, a interpreta în stil swing. (< fr. swinguer, engl. swing)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

swingá vb., ind. prez. 1 sg. swinghéz, 3 sg. și pl. swingheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. swinghéze

Intrare: swinga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • swinga
  • swingare
  • swingat
  • swingatu‑
  • swingând
  • swingându‑
singular plural
  • swinghea
  • swingați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • swinghez
(să)
  • swinghez
  • swingam
  • swingai
  • swingasem
a II-a (tu)
  • swinghezi
(să)
  • swinghezi
  • swingai
  • swingași
  • swingaseși
a III-a (el, ea)
  • swinghea
(să)
  • swingheze
  • swinga
  • swingă
  • swingase
plural I (noi)
  • swingăm
(să)
  • swingăm
  • swingam
  • swingarăm
  • swingaserăm
  • swingasem
a II-a (voi)
  • swingați
(să)
  • swingați
  • swingați
  • swingarăți
  • swingaserăți
  • swingaseți
a III-a (ei, ele)
  • swinghea
(să)
  • swingheze
  • swingau
  • swinga
  • swingaseră
Intrare: swingare
swingare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • swingare
  • swingarea
plural
  • swingări
  • swingările
genitiv-dativ singular
  • swingări
  • swingării
plural
  • swingări
  • swingărilor
vocativ singular
plural
swingat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • swingat
  • swingatul
  • swingatu‑
  • swinga
  • swingata
plural
  • swingați
  • swingații
  • swingate
  • swingatele
genitiv-dativ singular
  • swingat
  • swingatului
  • swingate
  • swingatei
plural
  • swingați
  • swingaților
  • swingate
  • swingatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)