SUVAC, suvace și suvacuri, s. n. Un fel de sulă lungă, cu sau fără mîner, care se folosește la confecționarea opincilor, la destuparea lulelei etc.; sulac. După ce-și desfundă pipa cu suvacul, și-o umplu tacticos cu tutun. SADOVEANU, O. III 332. Chimiru-i lat de-o palmă domnească, de care atîrna tot felul de bricege, de stricnele, de suvace și de andrele, îi dădeau o înfățișare deosebită. HOGAȘ, H. 26.