SUSPENSIE, suspensii, s. f. 1. (Gram.) Întrerupere (intenționată) a șirului gîndirii, a frazei. ◊ Puncte de suspensie = semne de punctuație (reprezentate în scris printr-un șir de trei puncte), care arată că formularea frazei, a fost intenționat întreruptă (cititorul trebuind să-și completeze singur înțelesul). 2. (Fiz.). Sistem format dintr-o fază solidă și una fluidă, în care faza solidă dispersă este în echilibru continuu în interiorul fazei fluide sau are o viteză de depunere neglijabilă. ◊ Loc. adj. și adv. În suspensie = a) (construit cu verbele «a rămîne», «a lăsa», «a ține»; despre o hotărîre, despre o acțiune politică, judiciară etc.) amînat, oprit, suspendat (temporar); b) (Chim., Fiz.; despre starea unor particule de materie) dispersat într-un fluid. Apa este tulbure cînd conține în suspensie nisip fin, mîl etc. 3. (Tehn.) Fel de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; ansamblul pieselor care susțin echipamentul mobil al unui instrument. 4. (Tehn.) Legătură elastică sau flexibilă dintre un sistem tehnic și reazemul său. ◊ Suspensia unui vehicul = legătură elastică dintre șasiul unui vehicul și osiile lui, care poate amortiza mișcările perturbatoare importante, asigurînd și stabilitatea, vehiculului în mers. – Variantă: suspensiune s. f.