2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

surzuire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: surzui] (Înv; Trs) 1 Adaos (2). 2 Procurare. 3 Agonisire (1).

surzui [At: LEX. MARS. 215 / V: (reg) ~zului, (îvr) sărăzui / Pzi: ~esc / E: mg szcrezn] (Trs) 1 vi (Înv) A adăuga (măsurând în plus). 2 vt A procura. 3 vt A agonisi (prin economisire).

SURZUI vb. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) A agonisi; a cîștiga, a procura. Impetro. Szeresuesk. Szerszek. LEX. MARS., 215. Cu voia unul alăltui suruzuiră 30 de bani. MISC. SEC. XVII, 14r. Alduit uricu suruzui noauo. MISC. SEC. XVII, 31r. Noe lok à nye szerzui. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. 2. (Trans. SV) A pricinui, a cauza. Ce au surzuit graba aceasta? PP, 128r. 3. (Trans. SV) A compune, a redacta; a întemeia. Cine au întemeiat Crede-ul? „Apostolii”. Cînd l-au surzuit? (. . .) Pentru ce l-au surzuit ? (. . .) Cine de chilin dintru apostoli au surzuit vro cloambă a Crede-ului ? Nu să știe adevărat, destul că toț într-una dintr-o voie l-au surzuit. PP, 4v-5r. Cine au surzuit rînduiala besearecii? PP, 102v. Variante: sărăzui (LEX. MARS., 215), sărzui (PSALTIRE SEC. XVII apud TEW), suruzui (MISC. SEC. XVII, 14r, 31r). Etimologie: magh. szerezni. Vezi și surzuită. Cf. î n s ă m a.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURZUÍ vb. v. achiziționa, cumpăra, lua, procura, târgui.

surzui vb. v. ACHIZIȚIONA. CUMPĂRA. LUA. PROCURA. TÎRGUI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

surzuíre, surzuíri, s.f. (înv. și reg.) 1. adaos. 2. agonisire.

surzuí, surzuiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a adăuga (măsurând în plus). 2. a procura; a agonisi (prin economisire).

Intrare: surzuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surzuire
  • surzuirea
plural
  • surzuiri
  • surzuirile
genitiv-dativ singular
  • surzuiri
  • surzuirii
plural
  • surzuiri
  • surzuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: surzui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surzui
  • surzuire
  • surzuit
  • surzuitu‑
  • surzuind
  • surzuindu‑
singular plural
  • surzuiește
  • surzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surzuiesc
(să)
  • surzuiesc
  • surzuiam
  • surzuii
  • surzuisem
a II-a (tu)
  • surzuiești
(să)
  • surzuiești
  • surzuiai
  • surzuiși
  • surzuiseși
a III-a (el, ea)
  • surzuiește
(să)
  • surzuiască
  • surzuia
  • surzui
  • surzuise
plural I (noi)
  • surzuim
(să)
  • surzuim
  • surzuiam
  • surzuirăm
  • surzuiserăm
  • surzuisem
a II-a (voi)
  • surzuiți
(să)
  • surzuiți
  • surzuiați
  • surzuirăți
  • surzuiserăți
  • surzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • surzuiesc
(să)
  • surzuiască
  • surzuiau
  • surzui
  • surzuiseră
sărăzui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)