SURZUI vb. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) A agonisi; a cîștiga, a procura. Impetro. Szeresuesk. Szerszek. LEX. MARS., 215. Cu voia unul alăltui suruzuiră 30 de bani. MISC. SEC. XVII, 14^r. Alduit uricu suruzui noauo. MISC. SEC. XVII, 31^r. Noe lok à nye szerzui. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. 2. (Trans. SV) A pricinui, a cauza. Ce au surzuit graba aceasta? PP, 128^r. 3. (Trans. SV) A compune, a redacta; a întemeia. Cine au întemeiat Crede-ul? „Apostolii”. Cînd l-au surzuit? (. . .) Pentru ce l-au surzuit ? (. . .) Cine de chilin dintru apostoli au surzuit vro cloambă a Crede-ului ? Nu să știe adevărat, destul că toț într-una dintr-o voie l-au surzuit. PP, 4^v-5^r. Cine au surzuit rînduiala besearecii? PP, 102^v. Variante: sărăzui (LEX. MARS., 215), sărzui (PSALTIRE SEC. XVII apud TEW), suruzui (MISC. SEC. XVII, 14^r, 31^r). Etimologie: magh. szerezni. Vezi și surzuită. Cf. î n s ă m a.