9 definiții pentru surplus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURPLÚS, surplusuri, s. n. Ceea ce este în plus, ceea ce depășește necesarul; prisos, excedent. – Din fr. surplus.

SURPLÚS, surplusuri, s. n. Ceea ce este în plus, ceea ce depășește necesarul; prisos, excedent. – Din fr. surplus.

SURPLÚS, surplusuri, s. n. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce este în plus; prisos, excedent. În societatea capitalistă surplusul de mărfuri produse înseamnă șomaj, mizerie și foamete pentru oamenii muncii care au produs aceste mărfuri, LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 31.

SURPLÚS s.n. Ceea ce este în plus; prisos, excedent. [< fr. surplus, cf. sur – peste, plus – prea].

SURPLÚS s. n. ceea ce este în plus; prisos, excedent. (< fr. surplus)

SURPLÚS ~uri n. Cantitate care depășește necesarul; prisos; excedent. ~ de mărfuri. /<fr. surplus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surplús s. n., pl. surplúsuri

surplús s. n., pl. surplúsuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURPLÚS s. excedent, plus, prisos, prisosință, (reg.) radăș, (înv.) prisoseală, prisosire, prisosit, prisositură, rămas. (Un ~ de produse.)

SURPLUS s. excedent, plus, prisos, prisosință, (reg.) radăș, (înv.) prisoseală, prisosire, prisosit, prisositură, rămas. (Un ~ de produse.)

Intrare: surplus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surplus
  • surplusul
  • surplusu‑
plural
  • surplusuri
  • surplusurile
genitiv-dativ singular
  • surplus
  • surplusului
plural
  • surplusuri
  • surplusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)