SURPARE, surpări, s. f. Acțiunea de a (se) surpa și rezultatul ei. 1. Prăbușire, surpătură; fig. ruinare, nimicire. Numai prostimea... nu părea supărată pentru surparea unor case boierești. SADOVEANU, Z. C. 160. ♦ (Rar) Revărsare, risipire. Surpările de bomboane ce dau afară din cutii ori din coșuri cu împletituri aurite. MACEDONSKI, O. III 84. 2. Fig. Doborîre dintr-un rang, dintr-o demnitate (prin uneltiri ascunse). Surparea părintelui meu se datorește măritului domn de astăzi. SADOVEANU, Z. C. 74. 3. (Rar, învechit) Uzurpare. A mînca fără a produce este, vorbind obștește, o surpare tiranică asupra dreptului altuia. KOGĂLNICEANU, S. A. 79.