surma sf vz sârmea

sărmea sf vz sârmea¹ corectat(ă)

sârmea¹ sf [At: MANOLACHE DRĂGHICI / V: sărm~, siur~, surma, sur~ / Pl: ? / E: tc sürme (tașe)] 1 (Chm; înv) Antimoniu. 2 Preparat cosmetic din antimoniu și gogoși de ristic cu care se vopseau pleoapele și sprâncenele.

sârmea² sf [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) surmă / Pl: ? / E: sârmă + -ea] (Reg) Tel.

sârmea³ sf vz surmă^[1]

siurmea sf vz surmă¹

surmea sf vz sărmea

sĭurmeá, V. sîrmea 2.

1) sîrmeá f., pl. ele (dim. d. sîrmă). Munt. est. Mănunchĭ de sîrmă împletită de bătut oŭăle în oală.

2) sîrmeá f., pl. ele (turc. sürmé). Vechĭ. Un fel de suliman de înegrit sprîncenele și pleoapele (compus din antimoniŭ și gogoșĭ de ristic). – Și surmeá. La Cant. sĭurmeá.

surmeá, V. sîrmea 2.

sîrmea s. f. – Antimoniu. Tc. sürme (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

SÂRMEA s. v. antimoniu, bătător, stibiu, tel.

SURMĂ s. v. antimoniu, stibiu.

sîrmea s. v. ANTIMONIU. BĂTĂTOR. STIBIU. TEL.

surmă s. v. ANTIMONIU. STIBIU.