Definiția cu ID-ul 973020:
Enciclopedice
SURIC cf. adj. suricel < sur. 1. – și -arul ss. 2. Surica b., mold., 1661; – zis și Siuric, mold. Siurici, Luca (16 A I 270). 3. Surici Luca 1528 cu surorile Varna și Panca au sat pe Surice: Suricepi. Suricia pîrîu; Suriceanu.