2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

sureta v vz sureti

sureti vt [At: ALR I 1706 / 51, 243 / V: ~ta / Pzi: ~tesc / E: dr suretiu] (Trs; c.i. struguri) A recolta (1) (via).

Sinonime

SURETI vb. v. aduna, culege, recolta, strânge.

sureti vb. v. ADUNA. CULEGE. RECOLTA. STRÎNGE.

Regionalisme / arhaisme

suretít, -ă, suretiți, -te, adj. (reg.) (ref. la struguri) Recoltat, strâns. – Din suretí.

suretí, suretesc, v.t. (reg.) A recolta via. – Din sureti „recoltă” (MDA).

suréti, suretiuri, s.n. (reg.) Strânsul strugurilor; se organizează în general la mijlocul lunii octombrie: „La sureti participă, alături de membrii familiei, și cei care au executat lucrări în vie. Mai sunt invitați prieteni de familie. Aceștia sunt serviți cu horincă, pancove și alte mici gustări” (Memoria, 2002). – Din magh. szüret „culesul strugurilor” (MDA).

sureti, suretesc, vb. tranz. – (reg.) A recolta via. – Din sureti „recoltă” (MDA).

sureti, suretiuri, s.n. – (reg.) Strânsul strugurilor; se organizează în general la mijlocul lunii octombrie: „La sureti participă, alături de membrii familiei, și cei care au executat lucrări în vie. Mai sunt invitați prieteni de familie. Aceștia sunt serviți cu horincă, pancove și alte mici gustări” (Memoria, 2002; Cicârlău). – Din magh. szüret „culesul strugurilor” (MDA).

sureti, suretesc, vb. tranz. – A recolta via. – Din sureti.

sureti, -uri, s.n. – Strânsul strugurilor; se organizează în general la mijlocul lunii octombrie: „La sureti participă, alături de membrii familiei, și cei care au executat lucrări în vie. Mai sunt invitați prieteni de familie. Aceștia sunt serviți cu horincă, pancove și alte mici gustări” (Memoria 2002; Cicârlău). – Din magh. szüret (MDA).

Intrare: suretit
suretit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suretit
  • suretitul
  • suretitu‑
  • sureti
  • suretita
plural
  • suretiți
  • suretiții
  • suretite
  • suretitele
genitiv-dativ singular
  • suretit
  • suretitului
  • suretite
  • suretitei
plural
  • suretiți
  • suretiților
  • suretite
  • suretitelor
vocativ singular
plural
suretire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suretire
  • suretirea
plural
  • suretiri
  • suretirile
genitiv-dativ singular
  • suretiri
  • suretirii
plural
  • suretiri
  • suretirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sureti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sureti
  • suretire
  • suretit
  • suretitu‑
  • suretind
  • suretindu‑
singular plural
  • suretește
  • suretiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suretesc
(să)
  • suretesc
  • sureteam
  • suretii
  • suretisem
a II-a (tu)
  • suretești
(să)
  • suretești
  • sureteai
  • suretiși
  • suretiseși
a III-a (el, ea)
  • suretește
(să)
  • suretească
  • suretea
  • sureti
  • suretise
plural I (noi)
  • suretim
(să)
  • suretim
  • sureteam
  • suretirăm
  • suretiserăm
  • suretisem
a II-a (voi)
  • suretiți
(să)
  • suretiți
  • sureteați
  • suretirăți
  • suretiserăți
  • suretiseți
a III-a (ei, ele)
  • suretesc
(să)
  • suretească
  • sureteau
  • sureti
  • suretiseră
sureta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)