sureti vt [At: ALR I 1706 / 51, 243 / V: ~ta / Pzi: ~tesc / E: dr suretiu] (Trs; c.i. struguri) A recolta (1) (via).

SURETI vb. v. aduna, culege, recolta, strânge.

sureti, suretesc, vb. tranz. – (reg.) A recolta via. – Din sureti „recoltă” (MDA).

sureti, suretiuri, s.n. – (reg.) Strânsul strugurilor; se organizează în general la mijlocul lunii octombrie: „La sureti participă, alături de membrii familiei, și cei care au executat lucrări în vie. Mai sunt invitați prieteni de familie. Aceștia sunt serviți cu horincă, pancove și alte mici gustări” (Memoria, 2002; Cicârlău). – Din magh. szüret „culesul strugurilor” (MDA).

sureti, suretesc, vb. tranz. – A recolta via. – Din sureti.

sureti, -uri, s.n. – Strânsul strugurilor; se organizează în general la mijlocul lunii octombrie: „La sureti participă, alături de membrii familiei, și cei care au executat lucrări în vie. Mai sunt invitați prieteni de familie. Aceștia sunt serviți cu horincă, pancove și alte mici gustări” (Memoria 2002; Cicârlău). – Din magh. szüret (MDA).