SURDOCECITATE s. f. Deficiență gravă, multisenzorială (combinație de deficiențe de văz și de auz), de cele mai multe ori asociată și cu alte tipuri de deficiențe și care cauzează dificultăți majore în sfera comunicării, a accesului la informație, orientare și mobilitate. [Definită în Anexa Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 3.071 / 18.01.2013. Atestată în Legea 448/2006 și în Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 671/1.640/61 din 24.07.2007] – Probabil din fr. surdicécité.