SUPT², supturi, s. n. Acțiunea de a suge; alimentare a copilului la sîn. ◊ (Familiar) Darul suptului = însușirea de a bea mult (în special băuturi spirtoase). Dascălul Iordache... avea și darul suptului. CREANGĂ, O. A. 37. Se vede că acesta-i prăpădenia apelor, vestitul Setilă, fiul secetei, născut în zodia rațelor și împodobit cu darul suptului. id. ib. 248.