SUPREMAȚIE, supremații, s. f. Superioritate unită cu autoritate și putere, poziție dominantă; preponderență. Supremația și democrația nu se pot alia împreună. GHICA, A. 355. Nu mai e supremație, Legi din vechea tiranie; Nu e mare, nu e mic, Națiile d-opotrivă Ard robie și arhivă. BOLLIAC, O. 194.