SUNNA s. f. Tradiție sacră a islamului ortodox, care consemnează faptele și cuvintele atribuite profetului Mahomed. – Din fr. sunna.

SÚNNA s. f. 1. Una dintre cărțile sfinte ale mahomedanilor. 2. Transmiterea conversațiilor, comportării, faptelor și explicațiilor profetului Mahomed Coranului așa cum au fost ele redactate în cele șase culegeri hadith (2.) canonice. (cf. fr. sunna < ar. sunnah) [def. 1. MDN, 2. Brockhaus]

sunna sf [At: DEX / E: fr sunna] Tradiție sacră a islamismului ortodox, care întregește și explică Coranul și care se compune din povestiri și aforisme atribuite profetului Mahomed.

SUNNA s. f. Tradiție sfântă a islamismului ortodox, care explică și completează Coranul și care se compune din povestiri și aforisme atribuite profetului Mahomed. – Din fr. sunna.

SUNNA s.f. (Rel.) Una dintre cărțile sfinte ale mahomedanilor. [< fr., it. sunna, cf. ar. sunnah – tradiție].

SUNNA s. f. una dintre cărțile sfinte ale mahomedanilor. (< fr. sunna)

SUNNA f. (în islamism) Carte sfântă, care explică și întregește Coranul. /<fr. sunna

sunna (cuv. ar.) s. f., g.-d. art. sunnei

sunna s. f.

sunna s. f.

Sunna, tradiție sfântă a islamismului ortodox, sistematizată în sec. 9 d. Hr., care explică și completează Coranul, cuprinde norme de comportare pentru toate împrejurările (religioase, sociale, juridice etc.). Se compune din povestiri și aforisme atribuite profetului Mahomed.

SUNNA (cuv. arab „cutumă”) subst. Tradiția sacră a Islamului „ortodox” (sunnit) care desemnează faptele și cuvintele atribuite Profetului Mahomed.