SUNDUC, sunduce, s. n. (Mold.) Ladă, cufăr; casetă, sipet. Plăteau haraciu oierii: miei și brînză. Cei care strînseseră aur trebuiau să-și deschidă sunducele. SADOVEANU, P. M. 115. La moartea lui Kira-împărat s-au scos două epistole dintr-un sunduc, în care epistole s-au cetit bune vorbe. id. D. P. 182.