SULFURAT, -Ă, sulfurați, -te, adj. Combinat cu sulf. ◊ Hidrogen sulfurat = gaz incolor, toxic, cu miros de ouă stricate, care se găsește în apele minerale sulfuroase sau se obține prin putrezirea substanțelor albuminoide și care se folosește în chimie; acid sulfhidric. – V. sulfura.

sulfurat, ~ă a [At: AR (1830) 236¹/44 / Pl: ~ați, ~e / E: sulfura] 1 Care conține sulf². 2 (Îs) Hidrogen ~ Combinație a sulfului cu hidrogenul, sub formă de gaz toxic, incolor, cu miros neplăcut de ouă stricate, solubil, care se găsește în natură în apele minerale sulfuroase sau care rezultă din putrezirea substanțelor albuminoide și care se întrebuințează ca reactiv în chimia analitică Si: acid sulfhidric, (înv) hidrogen pucioșit.

SULFURAT, -Ă, sulfurați, -te, adj. Combinat cu sulf. ◊ Hidrogen sulfurat = gaz incolor, toxic, cu miros de ouă stricate, care se găsește în apele minerale sulfuroase sau se obține prin putrezirea substanțelor albuminoide și care se întrebuințează în chimie; acid sulfhidric. – V. sulfura.

SULFURAT, -Ă, sulfurați, -te, adj. Combinat cu sulf. ◊ Hidrogen sulfurat = gaz incolor, toxic, cu miros de ouă stricate, care se găsește în apele minerale sulfuroase sau se obține prin putrezirea substanțelor albuminoide și care se întrebuințează în chimie; acid sulfhidric.

SULFURAT, -Ă adj. Combinat cu sulf. ♦ Hidrogen sulfurat = gaz incolor, toxic, cu miros de ouă stricate; acid sulfhidric. [Cf. fr. sulfuré].

SULFURAT, -Ă, sulfurați, -te, adj. Combinat cu sulf. ◊ Hidrogen ~ = Gaz incolor, toxic, cu miros de ouă stricate; acid sulfuric. (din fr. sulfuré)

SULFURAT ~tă (~ți, ~te) Care este combinat cu sulf. /v. a sulfura

*sulfurát,-ă adj.(lat. sulfuratus). Chim. Care conține sulf. Idrogen sulfurat, acid sulfidric.

sulfura vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~rez / E: fr sulfurer] 1 (C. i. boabe de cereale, de mazăre, de fasole etc.) A trata cu sulfură (6) de carbon pentru a distruge dăunătorii. 2 (C. i. sulfură de carbon) A injecta în sol pentru a distruge larvele și insectele dăunătoare pentru plante. 3 (Rar) A combina sulful² cu un alt corp. 4 (C. i. plante bolnave de făinare) A trata cu pulbere de sulf².

SULFURA, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A gaza cu sulfură de carbon recoltele depozitate (boabele de mazăre, de fasole etc.), pentru distrugerea gărgărițelor și moliilor. 2. A injecta în sol sulfură de carbon,în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante (în special a filoxerei și a gîndacilor de Colorado).

SULFURA vb. I. tr. 1. A acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură un mineral. 2. A trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, de cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. A injecta în sol sulfură de carbon pentru a combate vătămătorii. [< fr. sulfurer].

SULFURA vb. tr. 1. a acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură, un mineral. 2. a trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. a injecta în sol solfură de carbon pentru a combate vătămătorii. (< fr. sulfurer)

A SULFURA ~ez tranz. (recolte depozitate, plante, soluri) A trata cu sulfură de carbon (în scopul combaterii bolilor sau vătămătorilor). /<fr. sulfurer

+sulfurat adj. m. (aminoacid ~), pl. sulfurați; f. sulfurată (glucozidă ~)

sulfura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sulfurez, 3 sulfurează; conj. prez. 1 sg. să sulfurez, 3 să sulfureze

sulfura (a ~) vb., ind. prez. 3 sulfurează

sulfura vb., ind. prez. 1 sg. sulfurez, 3 sg. și pl. sulfurează

hidrogen sulfurat expr. (glum.) gaze intestinale, vânt, pârț.