SULCINĂ, sulcine, s. f. Sulfină. De emoție, în surdină, Subt un snop de bozie, O păstaie de sulcină A făcut explozie. TOPÎRCEANU, B. 48. Frunză verde de sulcină, Cu nevasta gospodină, Ochiu-i vesel, casa-i plină. BELDICEANU, P. 87. A! iaca mintă creață și cimbru și sulcină Și ierburi de cîmpie și plante de grădină. ALECSANDRI, T. II 196.