SUIT s. n. 1. Faptul de a (se) sui; suire, urcare (pe un teren în pantă, într-un loc mai ridicat etc.); urcuș, suire, suiș. Cu chipul acesta scăpă... și de suitul în copaci. ISPIRESCU, L. 269. Cînd am văzut încîntătoarea priveală... am uitat toată osteneala suitului. NEGRUZZI, S. I 317. 2. Acțiunea de a transporta un obiect într-un loc ridicat; urcat. Ne trimitea acasă la căratul lemnelor în magazie, la coborîtul cartofilor în pivniță, la suitul cepei în pod. I. BOTEZ, ȘC. 43.