SUGATIVĂ, sugative, adj. (În sintagma) Hârtie sugativă (și substantivat, f.) = hârtie poroasă și groasă, special făcută pentru a suge cerneală; sugătoare. – Suge + suf. -ativă.

sugativă sf, a [At: C. PETRESCU, C. V. 147 / Pl: ~ve / E: suge + -ativ] 1-2 (Îs) Hârtie ~ Hârtie groasă, poroasă, care se folosește, de obicei, pentru a absorbi cerneala de pe o suprafață Si: hârtie sugătoare, (îvr) hârtie sugară. 3-4 (D. oameni) (Persoană) care bea mult.

SUGATIVĂ, sugative, adj. (În expr.) Hârtie sugativă (și substantivat, f.) = hârtie poroasă și groasă, special făcută pentru a suge cerneală; sugătoare. – Suge + suf. -ativă.

SUGATIVĂ, sugative, adj. f. (În expr.) Hîrtie sugativă (și substantivat) = un fel de hîrtie groasă, poroasă, special preparată pentru a suge cerneala. Pe urmă nu găsi sugativă. Mai descoperi că cerneala violetă e pe sfîrșite. C. PETRESCU, Î. II 148.

SUGATIV, -Ă adj. Care suge, absoarbe; absorbant. ◊ Hîrtie sugativă (și s.f.) = hîrtie poroasă și groasă, care suge cerneala. [Cf. it. (carta) sugante < sugare].

SUGATIVĂ adj. hârtie ~ă (și s. f.) = hârtie groasă și poroasă care suge cerneala. (după it. /carta/ sugante)

SUGATIVĂ ~e f. Hârtie poroasă preparată special pentru a suge cerneala. /a suge + suf. ~ativă

*sugatív, -ă adj. Formă greșită fabricată de ignoranți îld. sugător saŭ sugacĭ (Corect și ob. se zice sugătoare, nu sugativă, vorbind de hîrtie, ĭar de bețivĭ, sugacĭ).

sugativă s. f., g.-d. art. sugativei; pl. sugative

sugativă¹ adj. f., pl. sugative

*sugativă² s. f., g.-d. art. sugativei; pl. sugative

sugativă adj. f., pl. sugative

SUGATIVĂ s. sugătoare.

SUGATIVĂ s. sugătoare.

sugativă, sugative s. f. 1. (d. oameni) bețiv, alcoolic. 2. femeie de moravuri ușoare.